Ma'nclin. In fata ta, romanule, care nu ai uitat de unde ai plecat. In fata ta, fiu de doina, de dor, de trista Romanie.
Ma strabate un gand. Un gand cand trist, cand dulce si uneori prea mandru. Gandul roman. Se face in gandul meu, ca Romania este acolo unde esti tu. Pe zgura de la Wimbledon, la cursurile de la MIT, in linistea din Silicon Valley sau in nebunia lansarilor de la Cape Canaveral. Ori, desi am rau de inaltime, in gandul meu, sufletul meu, iti cara merindele pe Chomolungma, grenade in Angola, ori apa in Namib.
Ma inclin!
Pentru windows 8, pentru statia spatiala, pentru Nokia, pentru BMW, pentru coloana infinitului, pentru Rovine. Pentru fiecare amprenta pe care ADN ul tau romanesc a pus-o pe istoria acestei lumi.
Dar mai ales ma inclin, pentru ca nu ai uitat. Pentru ca oriunde ai fi, si oricat de bine ai duce-o nu ti ai uitat originea. Carpatii, marea, lanul de grau, o doina seara, nunti in ardeal, stramosi sub cruci, cruci peste munti, si doina, si....
Ma inclin!
Acolo unde esti tu este Romania mea.
O Romanie mare cat inima ta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu