Mai vechi dar...

07.08.2014

Cel mai rau este cand timpul se masoara invers. Pozitiva fiind numaratoarea, intotdeauna este loc de speranta. Chiar si atunci cand la capatul ei nimic bun nu te asteapta. Negativul negativist nu aduce cu el decat pareri de rau si tristete. Si multe amintiri. A mai trecut un an. Pe plus pentru cei ce au fost, prin compensatie, pe minus pentru noi cei ce la un moment dat nu v-om mai fi. Plus cu minus da aproape intotdeauna plus. Cu conditia ca noi cei care ne socotim rastimpul cu minus, sa avem macar vointa de a ne ridica la valoarea celor a caror amintire o contabilizam pe plus. Si daca nu ne putem compara, cel putin sa ne traim viata incercand. Si sa nu uitam....

Am declarat cod rosu de iubire...

Geamuri inchise, foc in soba, vinul in oala aburind, castane fierbinti si TU. Chitul de supravietuire al indragostitului inzapezit. Afara ninge in draci. Imi place iarna. Dar, dinauntru. Dincoace de fereastra. De pervazul ferestrei atarna stalactite de apa amutita in visare, Cerul e plin de flori in browniana si perpetua miscare, Sub patura de nea, lumea dea fata-scunselea se joaca, Sub pomii tristi cu barbi de promoroaca. Imi place iarna, In povesti, In versuri de iubire. Dar si mai mult imi place, in lectia de supravietuire. Afara urla vantul ca lupii in preerie, Aici esti tu fierbinte, arzand ca o faclie. Acolo, ce departe, muntii trosnesc a moarte, Aici, atat de vie, esti tu, vin rosu, focul din soba si multa bucurie.

Septembrie 2000...

O mana de ametiti, un fost grajd transformat in santierul unui studiou de televiziune, cateva vise si o mare de emotii. Putini dintre noi stiau cu ce se mananca televiziunea. Si cu atat mai putin aveam habar ca era inceputul unui capitol care ne v a ocupa un sfert din viata. Zile, nopti, cel mai adesea zile si nopti deavalma fara cronometru si fara calendar. Stiai cand pleci de acasa. Atat. Niciodata cand te intorci. Defapt gresesc. Grajdul ala era noua noastra casa. Nu stiam asta atunci cand am auzit prima oara formula magica: " ...tentie.... motor... aaaactiune!!!" 14 ani in care aceste cuvinte ne au condus viata. O viata de om care incepe cu "Din Dragoste" si se continua cu tot ce inseamna astazi productia de divertisment a antenei 1. Mana de ametiti s a transformat in timp intr o mare familie, pentru ca mai apoi, asa cum se intampla adesea in viata, familia asta, din diverse motive sa se destrame. A plecat intai capul familiei, luand cu el si visele noastre. A fost doar inceputul. Acum, dupa un sfert de viata de om, grajdul e iar grajd, sperantele se spulbera in patru zari odata cu plecarea fiecaruia dintre noi. Raman doar amintirile. Multe, fara numar. La fel de multe ca emisiunile in care ne am pus tineretea si sufletul. Am venit saraci si plecam saraci. Dar adevarata bogatie e in noi. In suflete. Urmez eu...

Despre falsa idolatrie

Eu vreau ca Eminescu sa fie imaginea luptei impotriva bolilor venerice. Ghici de ce?
Faptul ca e posibil ca omul asta sa fi murit de sifilis, intr o perioada cand volile venerice abia erau clasificate si singura protectie impotriva lor era apa si sapunul, nu ii stirbeste cu nimic din meritul de a fi fost un poet de geniu. Daca Eminescu a fost un curvar au ba, nu este treaba pigmeilor spirituali care tipa acum ca din gura de sarpe. Nu viata lui e treaba lor, ci opera, care l a facut nemuritor. Desi, sincer, abia acum inteleg dc poeziile mele nu au un atat de pregnant impact erotic ca ale lui. Pentru a putea descrie erotismul trebuie sa il traiesti. Cu riscul de a lua ceva boli venerice, cand muza uita sa se(te) protejeze.
Imi pare rau ca ne dezumanizam eroii, aplicandu le concepte si percepte crestine pe care nimeni nu le respecta. Crestinismul exacerbat nu este o virtute, ci doar un mod de a ne ascunde lasitatea. Toti ne dorim, putini avem curajul, iar cand o dam in bara credem ca domnul ne a batut pentu pacatele noastre.
Concluzia... Folosind prezervativul nu vei ajunge geniu, dar cel putin, vei trai mai mult.

Despre Antena1 fara DNA, suspendare, santaj si alte bazaconii…

As fi putut sa incep asa:
“Era o zi calda si uscata de inceput de toamna. Aveam niste emotii de pustan la prima lui intalnire. Tremuram ca un caine la injectie, pierdut in propria spaima. Asa am fost toata viata. Ma sperie "inceputurile". O teama aproape animalica de necunoscut. Nu stiu cum am ajuns la romexpo. Imi aduc aminte doar ca, atunci cand am coborat din Lublin, deja eram panicat. A avut Neacsu grija de asta... “
Atunci l-am vazut. Statea in mijlocul platoului, defapt acum imi dau seama ca platoul in care s-au nascut cele mai frumoase emisiuni ale antenei, era in clipa aceea doar un fost grajd. Atat. Un grajd imens cu un santier intr-un colt. M-a izbit mirosul puternic de balegar si de panza de flex. Prima mea reactie a fost sa ma intorc pe calcaie si sa fug. Nu aveam in minte decat intrebarea; " Doamneee, ce caut eu aici?". Atunci l-am vazut ziceam. O mana calda, o privire in ochi si o parola magica: "Trevi". Atat. In clipa aceea stiam ca am un prieten.
Ce a urmat, viata mea de atunci incoace, aproape un sfert dintr-o viata de om, grajdul devenit intre timp "casa", amintiri, emotii, nervi si bucurii, nu pot fi descrise in cateva cuvinte. Trebuiesc traite, nu povestite. Multe s-au schimbat in anii ce au urmat. Grajdul a devenit un mare studiou de televiziune, oamenii au venit si au plecat, emisiuni, faimoase la vremea lor, le-am trait pentru ca mai apoi sa le uitam, pentru a face loc in suflet la noi trairi si noi amintiri. Un singur lucru nu s-a schimbat. Prietenia inceputa atunci. Si cuvantul magic.
Exista ceva ce mi-a lipsit toata viata. Subconstient, cel mai mare fiind dintre fratii mei, am simtit nevoia unui frate mai mare, care sa ma protejeze, care sa ma mangaie cand eram trist, sa ma certe cand ma obrazniceam sau sa rada de mine cand ma prosteam. Acum, cat sa fie de atunci, treisprezece ani poate, n-am stiut, sau poate nu am crezut. Nu doar un prieten imi daruise destinul ci si un frate mai mare. Ce a urmat e… viata. Atat. Fara multe cuvinte si fara floricele.
In urma cu trei ani, am crezut ca m-a parasit, ca aplecat. Si m-a durut. Am fost suparat pe el, pentru ca in subconstientul meu de adult cu suflet de copil, fratele meu ma parasise. Tradat si al nimanui, asa traiam eu clipa plecarii lui, ma simteam pustiit si fara viitor. Cand a trecut tristetea si au ramas doar amintirile, abia atunci am inteles. Fratele mai mare nu a plecat. El este aici, in sufletul meu, in omul care am devenit, in inima si gandurile mele. Fratele meu doar s-a dus sa se odihneasca putin. Si, de unde o fi el acum, Trevi inca mai vegheaza asupra copilului batran care sunt.
Somn usor, Frate mai mare.