Despre cuvantul care nu cuvanta

Am auzit azi, intamplator, despre o discutie filozofica de pe un oarecare blog. N am reusit sa gasesc blogul, deci nici discutia, insa ideea era cam asa; Un cuvant nu poate descrie un obiect, stare sau fapt. Daca spui pom, nu te referi la un pom. Ci la imaginea lui in imaginatia ta. Se pare ca de la ideea asta, a pornit o intreaga dezbatere filozofica.
Mai precis, este vorba despre putere cuvantului de a descrie. De a construi in real, ceea ce mintea umana creeaza in imaginar. De raportul dintre material si abstract.
Cuvantul este imaterial. Pomul este material.
Poate un cuvant se descrie un obiect, o stare sau un fapt? Este cuvantul scris sau rostit suficient de puternic incat sa creeze pomul material si nu doar imaginea lui abstracta?
As putea acum sa spun ca astept de la voi raspunsul dar, nu as fi sincer. Pentru ca, pe mine, nu raspunsul la intrebare ma intereseaza. Ci doar o idee de a voastra pe care sa o pot "combate". Daca as fi curios sa aflu raspunsul corect, as pierde esenta filozofiei. Dezbaterea. Confruntarea de idei. As putea sa primesc o mie de raspunsuri corecte. Nu ar valora toate cat un singur raspuns pe care sa il pot contrazice.
Jumatate dintre noi s-au nascut poeti. Ceilalti au devenit in timp filozofi.
Cand nu esti capabil sa sadesti un pom, iti faci intotdeauna timp sa dezbati despre unul.
Asa cum mi-am facut eu acum. Cuvantul nu face bataturi...